Spirited Away

Sursa: Facebook Sa stiti ca am tot stat sa ma gandesc daca se merita sa ma apuc sa scriu asa ceva. Atatia oameni au scris despre ce s-a intamplat zilele astea in Victoriei si in tara ca o postare in plus aproape ca nu mai conteaza. Dar stiti ce, fuck it. Am asteptat sa se mai raceasca lucrurile ca sa ma pot detasa un pic de intreaga situatie, sa imi pun ordine in ganduri. Postarea asta, evident, pentru ca este a mea si pentru ca eu is mai egoista din fire, nu este despre politica, este despre mine. Pai da. Despre ce am simtit eu, una bucata Melania Radutoiu in mijlocul multimii. In mijlocul miscarii. Adica am scris despre machiaje si primul maraton si nu pot sa scriu despre o treaba dintr-asta care se intampla, hai poate nu odata in viata, dar clar, o raritate (a se citi ca ma machiez in fiecare zi si am de gand sa mai alerg niste maratoane mai des decat sa merg la “revolutii”) Am ratat primele doua zile din iesitul in strada. Da, le-am ratat voit. Am stat si am stat, am

Pai, where do I start? Ca in fiecare an scriu bucatica asta de istorie a ultimelor 365 de zile. Anul asta e pentru prima oara cand n-am mare lucru de spus si nu pentru ca nu s-au intamplat o groaza de lucruri ci pur si simplu pentru ca a fost un an neasteptat de bun si puternic following un 2015 absolut dezastruos in more ways than one. Dar aveam nevoie de 2015. Rau. Cred ca numai cand atingi o cota maxima de rahat poti sa tragi apa pana golesti bazinul si apoi ai destula rabdare sa astepti sa se umple iar si sa o mai tragi odata pana nu mai ramane nimic. Stiu, sunt extrem de expresiva inca din primele randuri haha. Dar chiar asa a fost. Am tras apa de pe 1 ianuarie 2016 cand dupa 5 minute de plans in baie sa nu ma vada mama am decis ca e nevoie de o curatenie de zile mari prin viata mea (nota autorului: scriind aceste randuri imi dau seama ca ar trebui sa imi mai tai din copitele astea de la maini care din neglijenta sarbatorilor au ajuns sa creasca excesiv de lungi si nu pot